Ce este un brief de creaţie

Un brief de creaţie este un document informativ, pe care clientul îl furnizează agenţiei de publicitate şi care conţine date esenţiale despre produsul sau serviciu ce se doreşte a fi promovat. Un brief de creaţie trebuie să fie foarte bine documentat şi scris şi trebuie să pornească de la o strategie de marketing, care să poată fi derivată într-o strategie de creativă. Aşa cum ne zice şi numele, brieful de creaţie trebuie să fie un raport scurt şi la obiect, care să conţină informaţii concise.

Am putea să zicem despre brieful de creaţie că este “cel mai bun prieten” sau, după caz, “cel mai mare duşman” al unui copywriter, pentru că este, deopotrivă, un realmente sprijin, dar şi un torţionar al creativităţii. Dacă nu este foarte bine documentat şi scris, un brief devine inutil pentru că este mult prea general şi irelevant. Printre oamenii din publicitate circulă o vorbă foarte adevărată despre brief: “Give the liberty of a tight brief”. Cu cât un brief de creaţie este mai bine direcţionat şi atinge o poziţionare concisă, cu atât mai bine.

Ce nu este un brief de creaţie

Cu siguranţă, un brief de creaţie nu este un document uşor de redactat. Cine are senzaţia că un brief este un amalgam de informaţii luate de pe net sau o colecţie de informaţii “din auzite”, se înşeală. Un brief necesită multă muncă de research, informaţii acurate despre produs, target şi concurenţă, care se pot obţine doar după o analiză detaliată a pieţii şi a brandului. Un brief trebuie să aibă o direcţie conturată şi asumată, în niciun caz una generală.

Structura briefului de creaţie

Nu cred să existe două briefuri care să aibă aceeaşi structură, cu toate acestea, există anumite puncte care nu trebuie să lipsească. O să le iau pe rând, cu tot cu explicaţii.

1. Advertiser / Product to advertise

La această secţiune, un brief trebuie să conţină informaţii generale despre compania şi produsul în discuţie. În funcţie de gradul de familiarizare a agenţiei cu brandul, informaţiile pot varia de la foarte detaliate, la foarte sumare. În principal, trebuie pus accentul pe modul în care s-a mai promovat produsul în trecut (dacă are un trecut) şi pe detaliile generale legate de funcţionalitatea lui.

2. Descrierea produsului

Aici trebuie incluse informaţii detaliate despre produs – descrierea produsului pe cele două paliere: atribute (aspecte raţionale) şi beneficii (aspecte emoţionale).

Această secţiune este foarte importantă, pentru că ea stabileşte care sunt  liniile definitorii ale produsului, direcţiiele importante ce pot fi abordate într-o strategie creativă. Cu cât produsul se diferenţiază mai bine de concurenţă, prin anumite beneficii sau atribute, cu atât este mai uşor de realizat o campanie de promovare. Iar aceste aspecte trebuie lămurite de către client, pentru că el cunoşte cel mai bine produsul în cauză.

3. Obiectivele campaniei

Ca orice acţiune pe care o desfăşori, o campanie de comunicare trebuie să aibă stabilite clar nişte obiective. Fie că este vorba despre obiective de informare sau awarness, ori de creşterea vânzărilor, acest aspect trebuie specificat pentru că este o componentă importantă pentru găsirea şi implementarea unui concept creativ. De asemenea, obiectivele trebuie să fie realiste şi măsurabile, pentru a putea stabili, ulterior, gradul de eficienţă a investiţiei în promovare.

4. Target-ul campaniei

Sau, mai neaoş spus, cui se adresează campania. Atenţie, am zis campania, nu produsul. Putem vorbi de un produs cu o utilizare pe scară largă (ca de exemplu, pâinea), dar atunci când stabilim target-ul unei campanii de publicitate, el ar trebui să vizeze un segment de populaţie cât mai bine definit. Uneori, targetul campaniei este acelaşi cu al produsului.

Pentru a descrie target-ul, se merge pe două coordonate: date demografice şi date psihologice. Pentru datele demografice, descrierea target-ului ar trebui să includă informaţii privind vârsta, sexul, studiile, mediul. Atenţie însă, o descriere de genul “bărbat, 40 de ani, venit mare, mediu urban” i-ar putea corespunde şi lui Brad Pitt şi sigur nu ne-am dori ca pentru noul produs de asigurare să avem în vedere un target format din mai mulţi “brazi piţi”, nu-i aşa?

De aceea, e important să fie specificat în brieful de creaţie şi un minim profil psihologic al target-ului, adică o mică descriere privind obiceiurile lui de consum, preferinţe, detalii cotidiene etc. Dacă profilul psihologic nu este foarte bine specificat în brief, ideal ar fi ca echipa de creaţie, în frunte cu copywriter-ul, să imagineze un profil psihologic în cele mai mici detalii. Ce face respectivul exponent al target-ului (căruia îi putem da şi un nume) de dimineaţă până seara. La ce ajută? Oferă un spectru mai larg de înţelegere a target-ului şi umanizează nişte date statistice.

5. Mesajele cheie

La această secţiune ar trebui trecute mesajele cele mai importante care se doresc a fi trimise către target prin intermediul campaniei. Mai plastic spus, care sunt “săgeţile” pe care campania trebuie să le lanseze către publicul ţintă. Pornind de la aceste mesaje cheie, se pot dezvolta mesajele creative ale campaniei, prin urmare ele sunt foarte importante.

6. Tonul vocii

Această secţiune se referă la modul şi tonul în care se doreşte a fi transmis mesajul. De exemplu, dacă este vorba despre un produs adresat tinerilor, tonul va fi unul casual-smart, dacă însă este vorba despre un target format din top management, tonul va fi unul business. Depinde foarte mult şi de produsul avut în discuţie, dar şi despre tonul de comunicare al brandului. “Tonul vocii” este important pentru a stabili modul de adresare abordat în comunicare.

7. What is wanted / Ce va livra agenţia

Acest aspect face referire la produsele finale care trebuie livrate clientului. Mai exact, materialele pe care trebuie să fie declinat conceptul. Fie că este vorba de print, flyer, banner, site sau de toate la un loc. Pentru un copywriter este important şi acest aspect, nu doar pentru a şti ce trebuie să prezinte clientului, ci pentru că într-un mod se gândeşte un concept creativ pentru un banner online şi în altul pentru un spot tv.

8. Mandatories / Ce este obligatoriu

Sunt anumite aspecte care nu trebuie să lipsească dintr-un material de publicitate, iar acestea trebuie să fie specificate în această secţiune. De exemplu: logo şi elemente de identitate, slogan, date de contact etc.

9. Timing şi buget

Aici trebuie incluse date despre perioada de desfăşurare a campaniei şi bugetul aferent. Deşi, aparent, nu pare a fi important pentru un copywriter când se va desfăşura campania şi ce buget îi este alocat, aceste informaţii sunt mai mult decât esenţiale, pentru că oferă coordonate importante despre amploarea campaniei şi despre resursele avute la dispoziţie.

Concluzii

Un brief de creaţie trebuie redactat cu cap şi responsabilitate, în aşa fel încât să fie evitate contradicţiile. Se întâmplă, adeseori, ca datele incluse să nu fie coerente per total sau să lipsească anumite aspecte importante. Dar cel mai prost brief este acela care e mult prea general, cu informaţii şi descrieri care s-ar putea potrivi oricărui brand, inclusiv concureţei, ceea ce face munca unui copywriter şi mai anevoioasă.

În general, un brief ar trebui să fie ca o “biblie” a campaniei şi a produsului, un document unde să se regăsească răspunsul pentru cele mai importante întrebări, de aceea e necesar ca persoana care-l redactează (de obicei, un responsabil de marketing de la client) să cunoască foarte bine produsul şi direcţia de promovare ce se doreşte a fi abordată.

Din proprie experienţă, vă zic că munca unui copywriter/designer ar fi de două ori mai frumoasă şi mai plăcută, dacă, de fiecare dată, brieful de creaţie ar fi complet şi complex. De cele mai multe ori, însă, nu se întâmplă aşa. Fie brieful e incomplet, fie mult prea general, fie lipseşte cu desăvârşire. Din acest motiv, un copywriter/designer trebuie să fie pregătit să poată găsi informaţiile lipsă, să poată intui nevoile unui brand sau produs şi să poată livra un concept cât mai potrivit, chiar şi în situaţia în care nu are foarte multe detalii la dispoziţie.

Dimensiunile standardului european în functie de care se stabilesc marimile paginilor sunt:

A0 = 841mm x 1189mm;

A1 = 594mm x 841mm;

A2 = 420mm x 594mm;

A3 = 297mm x 420mm;

A4 = 210mm x 297mm

A5 = 148mm x 210mm

Format ele clasice ale marimii paginii de ziar, impuse de practica jurnalistica si editoriala, sunt: formatul mare;  formatul mediu;  formatul mic.  Ele folosesc pagini apropiate dimensiunilor A2. Nu exista însa dimensiuni standard pentru marimea paginilor de ziar. Cum nu exista dimensiuni standard pentru aceste formate, diferentele între ele fiind date de variatii în latimea paginii (de regula, de o coloana) sau lungimea acesteia (de regula, egala cu latimea unei coloane), în diferite zone ele pot purta nume specifice: în spatiul mass- media germane ele se numesc format nordic, format renan, format berlinez. Ziarele au drept  trasatura comuna si distinctiva faptul ca pentru a ajunge la o dimensiune apropiata de A4 trebuie sa fie împaturite în patru. Tabloidele sunt publicatii care folosesc si ele trei formate: mare, mediu si mic, dar variind în jurul dimensiunii standard A3 a paginii. Trasatura comuna si distinctiva a tabloidelor consta în faptul ca ele sunt îndoite o singura data, în doua, pentru a ajunge la dimensiunea A4. Reducerea paginii ziarelor si tabloidelor la dimensiunea A4 exprima obisnuinta cititorilor de a citi informatii tiparite pe aceasta suprafata, dar si faptul ca este suprafata maxima care poate fi urmarita eficient si cu privirea. Motiv pentru care, o serie de reguli de asezare în pagina vor tine cont de aceasta reductie dictata de practica lecturii.

Coloana paginii de ziar

Coloana reprezinta modul standard de structurare a informatiilor în paginile ziarelor sau a tabloidelor, indiferent daca sunt prezentate în forma de text dau în forma grafica. Informatiile transpuse în pagina publicatiilor nu sunt tiparite pe întreaga latime a oglinzii acesteia, deoarece rândul rezultat astfel ar fi mult prea lung si ar crea dificultati la citire atât în ceea ce priveste urmarirea continuitatii dintre rânduri, cât si în ce priveste miscarea capului pe care trebuie sa o faca cititorul pentru a urmari textul. Pentru înlaturarea acestor neajunsuri, pagina este împartita în coloane, a caror latime permite citirea  unui rând fara miscarea capului si urmarirea rapida a continuitatii textului. Ziarele si tabloidele îsi structureaza oglinda paginii într-un numar standard de 6 sau de 7 coloane, dar latimea acestora este diferita: între 5,5cm si 3,5cm.

Latimea coloanei determina în buna masura viteza de lectura a textului si stilistica acestuia. O coloana lata (de exemplu, de 5,5cm) impune un ritm de lectura mai scazut, dar permite folosirea unei sintaxe mai elaborate si a unui lexic mai bogat, cu unitati lexicale mai lungi. În cazul unei coloane înguste (de exemplu, de 3cm) viteza de lectura creste foarte mult, dar aceasta reusita se face în detrimentul stilului textului, deoarece latimea mica a coloanei impune folosirea unor unitati lexicale scurte si a unei sintaxe relativ simple.

Numarul de 6 sau de 7 coloane reprezinta unitatea de suprafata cu care se opereaza în organizarea oglinzii paginii. Pornind de la acest numar standard, în functie de tipul de punere în pagina, coloanele pot fi unificate (de cele mai multe ori în coloana dubla) sau reîmpartite (trei coloane standard se unifica, dupa care se împart în doua coloane mai late).  Distanta dintre coloane poate fi alba (netiparita) sau poate fi marcata printr-o linie trasata la mijlocul acesteia. În cazul delimitarii prin linii a coloanelor, latimea distantei standard dintre  coloane nu se modifica. Linia de despartire dintre coloane functioneaza ca un element grafic asociat articolului tiparit în coloanele respective. Ea va delimita toate coloanele pe care le ocupa textul respectiv. Textele din coloane pot fi încadrate prin linii grafice. În acest caz, textul va fi distantat fata de linia de cadru la o distanta egala cu jumatate din distanta dintre rânduri, iar cadrul textului va avea aceea latime pe care o are coloana paginii. Distanta dintre o coloana încadrata si o coloana neîncadrata este egala cu distanta standard dintre colone. Imaginile, pozele, graficele, caricaturile etc., ocupa, de regula, o suprafata a carei latime este data de latimea coloanelor. În conditiile tehnoredactarii computerizate, suprafetele imaginilor nu mai sunt atât de dependente de latimea coloanelor, deoarece acestea se pot adapta mai usor la dimensiunile imaginii. În felul acesta imaginile nu mai pierd din informatiile pe care le transmit, dar se creeaza discontinuitati suparatoare în lectura textului si în armonia paginii. Aceste reguli de distantare a coloanelor sunt necesare pentru a permite o cât mai coerenta punere în pagina a informatiilor, în principal sub raport tipografic.

Punerea în pagina

Punerea în pagina desemneaza modul de folosire a coloanelor de text si a imaginilor în aranjarea grafica a informatiilor în oglinda paginii. Aceasta tehnica are rolul de a ordona, de a grupa si de a clarifica informatiile furnizate cititorului. În acelasi timp, asigura si o reprezentare grafica placuta a paginii si mentine viu interesul cititorului pentru articolele si materialele prezentate. Tinând cont de faptul ca împartirea paginii în coloane ramâne unitatea de baza cu care se opereaza în aranjarea informatiilor în pagina, pot fi identificate patru modalitati de paginare: în scara, în rama, în bloc, în module.

Paginarea în scara

Reprezinta cea mai simpla modalitate de aranjare a textului în pagina. Îsi are originea în modalitatea de aranjare pe doua coloane în pagina a textului în primele carti, care aveau un format apropiat de A4. Si în prezent, unele carti, mai ales cele religioase, sunt tiparite înca în doua coloane. Dar si alte genuri de lucrari, mai ales dictionarele, au pastrat aceasta modalitate de punere în pagina. Caracteristica specifica acestei paginari consta în faptul ca textul umple coloanele paginii în ordinea fireasca a lecturii. Informatiile sunt prezentate începând din prima coloana din stânga spre ultima de la dreapta si din partea superioara a coloanei spre partea inferioara. Acestui mod de paginare nu îi sunt specifice imaginile, deoarece ele ar trebui sa fie foarte mici, de latimea coloanei. Titlurile materialelor de presa ocupa doar latimea coloanei. Avantajul metodei de paginare consta în simplitatea sa. Dezavantajele sunt însa mai multe. În primul rând, ordinea în care sunt plasate materialele nu reflecta neaparat si ordine importantei lor, ci doar pe aceea a asezarii în pagina. Fiind dificil de ilustrat cu imagini, materialele de presa sunt prea putin atractive. Modalitatea de lectura devine totusi plictisitoare, chiar daca este suficient de coerenta. Cu toate acestea, paginarea în scara este înca folosita. În cotidiene adeseori o coloana de pe pagina este rezervata paginarii în scara, aici fiind grupate informatii pe diferite criterii: stiri de ultima ora, informatii tematice, informatii suplimentare pentru o pagina tematica etc. Pentru publicatiile publicitare sau pentru paginile de publicitate – în special pentru anunturile de mica publicitate – din publicatiile informative, paginarea în scara reprezinta modalitatea  predilecta de paginare, datorita tipului de informatii ce se publica aici si  datorita simplitatii si eficientei acestei metode. Spatiul dintre coloane este de cele mai multe ori un spatiu alb.

Paginarea în rama

Particularitatea acestei metode de paginare consta în faptul ca titlului articolelor li se confera nu numai o functie informativa – prin titrare, ci si una tipografica – prin delimitarea pe care o fac între texte. Titlurile ocupa întotdeauna un numar de coloane egal cu coloanele pe care este distribuit textul articolului, care este prins astfel între titluri. În acest fel, articolele pot ocupa una, doua, trei sau chiar patru coloane de lungimi diferite.

Avantajele acestui mod de paginare constau în aceea ca titlurile pot fi mai lungi, articolelor li se pot atasa supra-titluri sau sub-titluri, chiar sapouri. Mai mult, prim marimea caracterului titlurilor date materialelor este semnalata  importanta textului respectiv, având în vedere ca textul este tiparit cu acelasi caracter. Principiul de baza al paginarii în rama pretinde ca pagina sa nu fie fracturata nici longitudinal, nici transversal. Reiese astfel ca pe orice coloana trebuie sa existe un element de întrerupere. Prin paginarea în rama se evita pozitionarea articolelor si titlurilor acestora la aceeasi înaltime (chiar si pentru cele care începe pe partea de sus a paginii, deoarece se pot folosi caractere de marimi diferite pentru titluri, precum si supra-titluri etc.). În acest fel articolele se îmbina si se întrepatrund, creând o repartitie armonioasa a textului si mentinând treaza atentia cititorului. În general, daca textele nu sunt însotite de imagini, delimitarea lor cu ajutorul titlurilor se face fara dificultate. Dar o pagina de ziar fara nici o imagine este prea putin probabila. Plasarea imaginilor într-o paginare în rama se face cu o oarecare dificultate si produce unele dezavantaje, deoarece nu se va putea sesiza întotdeauna unde se termina textul ce o însoteste sau daca nu cumva imaginea apartine unui material alaturat, fapt ce va îngreuna lectura pentru cititor. Iar daca imaginea nu este plasata exclusiv sub titlul caruia îi apartine, confuzia este asigurata pe deplin. Pentru a elimina astfel de neclaritati, se recomanda ca imaginile sa fie înconjurate din toate partile de textul pe care- l însotesc sau sa fie plasate imediat dupa titlu. Având în vedere aceste dificultati, paginarea în rama reprezinta o modalitate pe care conceptele editoriale o ocolesc.

Paginarea în bloc

Specificul paginarii în bloc consta în faptul ca textul articolelor este distribuit pe coloane de lungimi egale, formând dreptunghiuri în oglinda paginii, iar imaginile care însotesc textul se gasesc lânga acesta (stânga sau dreapta) deasupra lui sau dedesubt. Materialele nu se mai îmbina, ci sunt aliniate unul dupa/lânga altul. Avantajul acestei metode este acela ca reuneste de o maniera foarte clara titlul materialului cu textul. Dar dezavantajul major îl reprezinta imprecizia atribuirii imaginilor care însotesc textul, la care se adauga faptul ca pot aparea fracturi longitudinale si transversale pe suprafata paginii foarte des. Chiar daca se recurge la evid entierea titlurilor prin diferite metode, alaturarea a doua evidentieri creeaza un efect pervers, de diminuare reciproca a importantei.

Paginarea în module

Acest tip de paginare cauta sa exploateze avantajele paginarii în rama, eliminând totodata neajunsul creat de imprecizia plasarii imaginilor la paginarea în bloc. Conform acestui procedeu, imaginile sunt integrate în interiorul masei de text, chiar daca fractureaza lectura continua a acestuia. Conforma acestei tehnici de paginare, daca materialul tipografic ocupa mai multe coloane, cel putin una dintre ele va avea lungime diferita. Prin urmare, pentru a nu crea dificultati la lectura, se recurge si la modalitati de delimitare grafica a spatiilor de separare dintre diferite materiale jurnalistice. La cele trei tipuri de paginari prezentate, delimitarea între articole este facuta doar de catre titluri, care joaca dublu rol. Tinând cont de nevoia de organizare si claritate a plasarii articolelor pe pagina, de diversitatea modurilor în care poate fi oferita informatia cititorilor (nu doar sub forma de text, ci si sub forma de imagini), devine evident ca doar separarea materialelor prin intermediul titlurilor nu este suficienta. Motiv pentru care s-a recurs la paginarea în module.

Particularitatea acestei modalitati de paginare consta în faptul ca materialele pot fi delimitate si cu ajutorul unor linii, fie al liniilor de despartire dintre  coloane, fie al liniilor care sectioneaza transversal coloanele pe care este plasat materialul informativ. Aceste linii au lungimi egale cu suprafata pe care o ocupa materialele respective. În rest sunt respectare regulile impuse de paginarea în rama, dar separarea între materiale este mult mai clara, orientarea cititorului pe pagina facându-se mult mai usor. Cititorul recunoaste de la bun început toate elementele care tin de un material. Tehnicile contemporane de redactare si paginare favorizeaza în mod predilect aceasta modalitate de paginare, mai ales prin faptul ca ea permite recurgerea la accentuari diverse ale titlurilor, la plasarea unor texte în casete, la accentuarea prin culoare etc.

Oricare ar fi modalitatea de punere în pagina, ea va tine întotdeauna cont de împartirea în coloane a paginii, care reprezinta unitatea textuala de baza de la care se pleaca în elaborarea si realizarea unei pagini.

Distributia pe verticala si distributia pe orizontala

Asezarea materialelor jurnalistice în pagina tine cont si de modul în care sunt distribuite elementele acestora. Blocurile sau modulele pot fi distribuite pe verticala sau pe orizontala. La distributia pe verticala se vor obtine suprafete jurnalistice care au întotdeauna dimensiunea bazei mai mica decât dimensiunea înaltimii, ceea ce confera paginii impresia de suplete, dinamism, eleganta. Este o modalitate de paginare mai dificila si pretentioasa, deoarece impune termini scurti în titrare si alegerea unor ilustratii care sa respecte aceeasi distributie.

În cazul distributie pe orizontala a oglinzii paginii, dimensiunea bazei  modulelor sau a blocurilor este mai mare decât dimens iunea înaltimii. Aceasta distributie permite folosirea unor titluri mai expresive, cu termeni multi si/sau lungi, folosirea unor ilustratii distribuite si ele pe orizontala. Procedeul induce impresia de fermitate, siguranta, chiar gravitate.

La un colt de cladire sta o fata ingenunchind in fata unei paturi cu jucarii prafuite, nu e mai mare de 9-10 ani, cu o pancarda de carton in brate pe care scrie “Vand jucariile mele pentru a cumpara paine si medicamente pentru mama mea bolnava de cancer”.  Si-a pierdut si ultimul strop de speranta pentru un viitor mai bun, caci nu cere ajutor pentru a merge la scoala sau sa isi cumpere haine, vrea doar sa nu fie singura in aceasta lume nepasatoare. Isi vinde copilaria, jucariile sale, primul pas catre o maturizare mult prea timpurie.

La cativa metri mai incolo, o batranica, si ea ingenuchiata, cu mana intinsa si cu un carton atarnat de gat, pe care scrie “Asa arata pensia de 1 leu”, asteapta silentios speranta unei guri de hrana de la un binevoitor. Glasul i-a amutit, nu mai poate scoate niciun sunet de durere, iar lacrimile i s-au uscat de mult in ochii batuti de boala. Mana-i este tremuranda, de frig, de anii ce i-a strabatut si de frica clipelor triste ce o asteapta. Trupu-i garbovit de suferinta, de minciunile mai-marilor si de singuratate.

Acestea sunt doar cateva umbre triste, deja-vu-uri pe care le vezi pe fiece strada cersind doar o secunda mai buna de viata. Insa, in timp, aceste chipuri uitate vor ajunge doar simple numere in niste rapoarte de statistici ce vor fi arhivate in dulapurile guvernantilor., in timp ce in realitatea cotidiana omenirea cerseste… un strop de viata.

Dar nimeni nu isi mai doreste sa-si piarda iluziile, pentru ca atunci ar redescoperi adevarul, pentru ca atunci ar fi cu adevarat fericiti.

Ce iubesc?

Iubesc zambetul ei strengar ce imi face inima si respiratia sa se opreasca, iubesc glasul ei melodios ce imi face toata fiinta sa vibreze de bucurie, iubesc ochii ei in care ma cufund cu placere caci limba inimii ei este scrisa in ochi, iubesc atingerea ei care imi alina orice grija de pe frunte, iubesc sarutul ei, caci in acesta gasesc savoarea dragostei si autograful iubirii ei.

De ce o iubesc?

Pentru ca atunci cand o iubesc pot pune un ocean intr-un pahar, pot lumina un oras cu o lumanare si pot zbura mereu in gandul ei. O iubesc pentru ca o iubesc, nimic mai mult. O iubesc pentru ca am miriade de motive sa o iubesc.

Iti multumesc pentru ca te iubesc.

Si vazut doar de ochii stelelor aurite, langa patul iubitei sale adormite,

El sta ca un demon nemiscat si vegheaza intr-un mirific décor

Ea, viseaza si zambeste invaluita de aripile lui de amor.

Clipele treceau, iar el fermecat de chipul ei cel sfant

S-a apropiat, a ingenunchiat si a vrut sa ii marturiseasca al lui dulce gand.

Te iubesc! – era sa strige in tacerea noptii intunecate,

Si-a frant cuvintele de indata, pe buzele sale ramanand pentru eternitate.